Vydrus
În ciuda dimensiunilor reduse, acest caiac la diminutiv a necesitat poate cel mai lung interval de timp pentru a-l termina. Acest lucru s-a întâmplat nu neapărat pentru că ar fi fost o barcă dificil de construit, ci pentru că am avut alte proiecte în desfășurare în același timp și nu i-am acordat cine știe ce interes.
Vydrus a început pe post de experiment și a fost oarecum inspirat de caiacele din nordul Alaskăi, în ceea ce privește forma și dimensiunile. Unii ar putea spune că arată precum un caiac pentru polo, cee ce nu este departe de adevăr, dar noi preferăm să-i acordăm valențe mai tradiționale.
Experimentul a constat în a încerca folosirea unor resturi lemnoase, rezultate din alte resturi lemnoase. Am folosit rămășițele de la un caiac mai mare, din care am creat în mare parte structura celui mic. Într-o zi am cules pur și simplu două lemne din stiva de reciclabile a atelierului, le-am prins capetele și introdus un distanțier între ele și ne-am uitat la forma în plan a lui Vydrus.
Rama formată, a stat așa pentru câteva luni, uitată prin atelier, până când am dat din nou peste ea și reluat lucrul. Munca a fost distractivă, datorită dimensiunilor mici, ce nu au necesitat lemn de calitate, sau o aliniere laborioasă a pieselor. S-a mers destul de rapid din aceleași considerente.
Barca a fost inspirată de exemplarele scurte construite în nordul Alaskăi, folosite la recuperarea vânatului împușcat, ce cădea în apă lângă mal. Totuși, Vydrus nu este o copie exactă a unui asemenea caiac.
Lungime bărcii este cu câțiva cm sub 3m. După ceva teste și marcaje cu creionul pe copastii, am stabilit lățimea la 60cm, pentru a avea suficient spațiu pentru picioare și a compensa lipsa de volum interior. Am poziționat cockpit-ul fix la mijloc, pentru a obține mavevrabilitatea așteptată de la un asemenea caiac. Dintr-un motiv legat de calitatea lemnului folosit, forma în plac a caiacului este puțin spre suedeză, capetele nefiind perfect simetrice.
Copastiile sunt rămășițele unora mai lungi, folosite la alt caiac. Aproape că am avut traversele punții gata tăiate pe dimensiuni, precum și un stoc de coaste gata tăiate, folosite ca rezervă de rupere pentru alte bărci. Le-am pus la muiat într-o folie întinsă pe niște bușteni, bazin alimentat, când de ploaie când de un furtun de grădină, căci folia avea o gaură undeva și apa cam dispărea peste noapte.
Coastele au fost îndoite folosind metoda ceaunului cu ibric, adică cineva stă mai toată ziua pe lîngă pirostrii, fugărit de fum și turnînd apă cu ibricul peste câte o coastă pentru a o face flexibilă. Nu toate au supraviețuit.
Chila și stringherii nu respectă tradiția din Alaska. În loc de a folosi câte doi stringheri de-o parte și de alta a chilei, nu am folosit decât unul, la fel ca la caiacele groenlandeze. Am avut grijă să las suficient spațiu între coaste și stringheri, astfel încât presiunea apei să nu transforme coca într-un acordeon. Datorită numărului redus de stringheri, forma fundului a ieșit sub formă de V, la fel ca la caiacele groenlandeze.
Pânza este de bumbac și au fost ultimii metri liniari dintr-o rolă ce a acoperit mai multe caiace. Chiar mă întrebam ce să fac cu o fâșie așa de scurtă...Pe mai departe nu prea mai era treaba mea, oricum, ci al artistei familiei, care s-a ocupat și cu decoratul pânzei.
Aici treburile s-au încurcat puțin. Vopsirea (pictarea) caiacului a fost partea cea mai lungă a întregului proces. După un strat inițial de vopsea și o scurtă probă la apă, pânza lui Vydrus a început să se acopere cu vegetație, chiar și fundul.
Vydrus a fost pictat în aer liber, plimbat fiind prin mai toată grădina, deoarece artista necesită să vadă buruienile cu pricina, înainte de a le proiecta din pensula pe pânză.
Alegerea culorilor a fost o altă aventură, care a necesitat multe drumuri la prăvălia sătească pentru a cumpăra cutii cu vopsea. Obișnuit cu oamenii simplii ai locului, vânzătorul a fost foarte mirat să dea nas în nas cu unii care îl vizitau de câteva ori pe zi să se uite la culori, fară ca măcar să cumpere. Ce se poate spune ? A fost distractiv a construi barca.
Vydrus este un caiac distractiv și pe apă. Se poate întoarce pe loc dintr-o lovitură de padelă, se padelează bine, necesită doar câțiva centimetri de apă pentru a pluti și îmi amintește teribil ca și comportament, de o barcă pentru polo pe apă. Abia aștept să îl mai folosesc cândva...