Fulg de Nea
Acest caiac este rezultatul unei ierni friguroase, ce nu prea a avut zăpadă. A fost născut la sfârșitul unei perioade destul de lungi de construcții stitch and glue, care nu face subiectul acestei pagini. Deoarece a apărut imediat la sfârșitul acelei ere, a generat un contrast constructiv pronunțat cu bărcile produse atunci: complexitate tehnologică a materialelor moderne, îmbinate cu rășini sintetice, frumusețea aparte a lemnului laminat vs simplitatea înșelătoare a unui structuri skin on frame a unui caiac groenlandez. Fulg de nea a fost construit și între alte granițe și în alt mediu, ceea ce a făcut să conțină câteva elemente culturale ale mediului în care a fost creat.
O parte importantă a structurii a fost contruită afară, precum un caiac original. Restul a fost terminat într-o casă neterminată. Câteva tehnici aparte au fost necesare pentru construcție, deoarece, din nou, duceam lipsă de unelte și materiale.
Datorită schimbării de mediu, nu mai era necesară construcția unui caiac pentru mare. Caietul de sarcini trebuia să acopere mai degrabă lacuri mai mari și ape curgătoare lente; să aibe suficient spațiu interior de stocare; să fie ușor, ieftin și simplu; să poată fi stocat în interiorul unui apartament; să fie ușor de transportat pe acoperișul unei mașini mici. În final, trebuia să fie un caiac potrivit și pentru alți caiaciști ce și-ar fi dorit să-l încerce, deoarece ne aflam într-o țară în care construcțiile skin on frame, aproape că erau total necunoscute. Toate acestea trebuiau rezolvate cumva și vom vedea cum.
Voi începe cu materialele. Dacă tot eram în plin proces de a renova o casă, aveam destul de mult material lemnos la dispoziție. Nu era de calitate prea bună, dar furniza totuși lemnăraia necesară.
Schele și grinzi de acoperiș s-au transformat în copastii, stringheri și traverse pentru punți. Tot soiul de scânduri cu urme de ciment pe ele au dat materialul pentru coaste și etrave. Coastele au fost tăiate cu un circular de mână, deoarece unul de banc nu aveam.
Masik-ul a fost cioplit dintr-o grindă mai groasă.
Coastele au fost îndoite la abur afară, folosind o oală pe pirostrii, în care am fiert apa. Nu am construit o cutie de abur din rațiuni practice, deoarece aragazul era pe butelie.
Am folosit șuruburi pentru a monta temporar coastele, deoarece din nou, nu am avut menghine.
Alminteri, structura este destul de clasică, ca a oricărui caiac groenlandez: îmbinări în lemn, întărite și legate cu sfoară.
Am folosit o sfoară groscioară pentru buza cockpit-ului, aceea sub care se ancorează fustița de neopren.
Pânza este din bumbac, materialul meu preferat iar vopseaua folosită este albă, cu o decorație pe margini. Am dorit alb, datorită iarnii de afară și deoarece este o culoare tradițională a unui vânător de foci. Mai târziu am regretat puțin decizia, deoarece este cam greu să te apropii de animalele sălbatice vara, când barca are un camuflaj pentru iarnă.
Din punct de vedere dimensional, barca este un compromis, dar unul util. Nu am respectat cu exactitate tradiția. Caiacul este cu 1 m mai scurt decât ar fi trebuit. L-am scurtat din mai multe motive: prea puțină utilizare la mare preconizată pentru viitor, deci nu viteza era problema; pentru a fi mai manevrabil pe secțiuni de apă înguste; pentru a încape într-un apartament la nevoie.
Nici lățimea nu era tocmai cea clasică, barca fiind mai lată decât ar fi trebuit. L-am facut așa în parte pentru a compensa volumul mai mic, generat de lungimea mai scurtă și pentru a se potrivi și unor caiaciști mai corpolenți. Din același motiv și diametrul ramei cockpit-ului este mai mare decât normal.
Rezultatul final a fost Fulg de Nea. Acest compromis de caiac, cu liniile sale scurte, înglobate în forme groenlandeze s-a dovedit a fi o adevărată Dacia Logan al caiacelor groenlandeze. Este suficient de rapid, suficient de lat, suficient de solid, are destul spațiu de stocare și este suficient de stabil pentru orice ape costiere sau interioare ce s-ar aborda. Nu excelează la nimic, dar face totul cum trebuie. Se rostogolește binișor, putându-se face cu el, mai toate acrobațiile groenlandeze clasice.
După câteva ture cu acest caiac, am realizat cât este de versatil ca și concept. A devenit în scurt timp caiacul meu preferat, dar, nu a rămas așa pentru o durată prea lungă. Următorul proiect bătea la ușă...