Analaska
S-a născut din dorința de a avea o barcă funcțională, capabilă să ne ducă atât pe noi cât și cățeii și ceva bagaj, în orice expediție pe ape dulci am alege. Silueta canoei a fost creionată numai în mintea mea și este conturată în jurul propriilor greutăți și dimensiuni corporale. Dacă există ceva pe lume, ce am construit doar la ochi, acel ceva este Analaska.
Nu am atins nici un fel de planuri, unelte de măsurat sau șabloane. Este rezultatul unor ani de contact intens cu bărcile, privindu-le pe apă. Munca la această canoe nu are nimic special. Cum ar putea să aibe, când canoile sunt pe apă de mii de ani ?
Nu am făcut decât să conserv și implementez tradiția în coca ei colorată. Este născută din mulți ani de observație, în locul studiului teoretic, a multor ore de navigație pe internet și a multor priviri amenințătoare, primite de la paznicii câte unui mic șantier naval.
Analaska este o canoe cu 2 locuri, în care pot intra și 3 câni mici și care oferă suficient spațiu de bagaj pentru o călătorie de mai multe zile. Este de o construcție skin on frame clasică și poartă semnătura artistică a partenerei mele de viață. Am ajustat dimensiunile principale, astfel încât să se potrivească fizicului nostru, obținând astfel o barcă lungă de 4.1m.
Datorită lățimii mai mari, mai mare decât a unui caiac obișnuit, am decis construirea unei cutii de abur, pentru îndoirea coastelor. Etravele au fost importate din construcția de caiace, deoarece am decis să nu fac din cele îndoite, ci din lemn masiv. Formele lor au fost mai întâi desenate pe bucăți de carton, apoi transpuse și decupate din lemn.
Coastele au fost îndoite la ochi, cu plimbări dese în jurul bărcii pentru a ne asigura că obținem forma care trebuie.
Am decis să nu facem băncuțe, ci să păstrăm doar traversa de la mijloc și pe cele două mici de la capete, pentru a minimiza cât se poate greutatea și a păstra tradiția de a padela sprijinit într-un genunchi, sau șezând pe podea.
Podeaua este făcută din lemn de molid. Toate elementele sunt legate între ele cu vreo 90m de sfoară, asta fără a pune la socoteală și panza învelișului, care ar mai adăuga încă 18m de ață. Învelișul este din bumbac, deoarece nu prea m-am dat niciodată în vânt după nylon.
A rezultat o regină de barcă. Ne-a depășit așteptările la toate capitolele. Am încercat-o într-o duminică, pe un vânt de forța 3-4, care s-a liniștit spre asfințit. Am încercat-o chiar cu 3 persoane înăuntru și nu au fost probleme, doar că mai aveam vreo 3 degete de bordaj până la apă. Mi-a dat impresia că ar fi mai rapidă decât unele din caiacele pe care le-am construit, dar asta rămâne de văzut. Cu siguranță, ne-a purtat în viteză.
Analaska așteaptă ceva expediții acum. Va fi pregătită corespunzător pentru ele și probabil că mai târziu va primi cadou chiar și o velă în stil hawaian și un ponton stabilizator lateral.
